minuta

Minuta intrevederii APTE 2002, FORT, ATRC cu MTI

MINUTA

Incheiata astazi 21.01.2010, in urma intrevederii intre reprezentanti ai patronatelor din transporturi rutiere, sub egida FORT, APTE 2002, ATRC si Ministrul Transporturilor si Infrastructurii, Radu Berceanu

Ca urmare a adresei nr.88/21.01.2010, prin care FORT, APTE 2002 si ATRC prezinta o lista de revendicari in 15 puncte, s-au convenit urmatoarele :

1. a) Introducerea rovinietei cu perioada de valabilitate de 3 luni, prin modificarea OG 15.

b) Eliminarea AST pentru marfurile divizibile, concomitent cu accesul pe reteaua TEN secundara, asa cum este definita in Tratatul de aderare al Romaniei la UE, pentru toti transportatorii rutieri. Pe celelalte drumuri de interes public, se va permite accesul conform sarcinilor portante constructive ale acestora.

2. Ministerul Transporturilor si Infrastructurii considera nejustificate si nefundamentate initiativele autoritatilor locale care au introdus asemenea taxe, drept pentru care va raspunde in acest sens initiativei FORT, APTE si ATRC.

3. Referitor la revendicarile de la punctele 3,4,5,8,9,10,12,13, Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, va lansa un amplu proiect de modificare a legii transporturilor rutiere, la care vor participa reprezentantii partenerilor de dialog social, luand in considerare cele revendicate la aceste puncte.

4. a) Referitor la punctul 7 al revendicarilor, MTI se angajeaza sa medieze problema compensarii datoriilor statului catre operatorii rutieri de persoane, cu cuantumul aferent al datoriilor acestora din neplata unor obligatii catre bugetul de stat, cu Ministerul de Finante.

b) Referitor la datoriile MTI inregistrate pana la aceasta data ca fiind restante, ministerul va incerca sa comaseze sumne aferente anului bugetar 2010, in primul trimestru al acestuia, in vederea efectuarii platilor restante pe anul 2009, cu aprobarea Ministerului de Finante.

5. Referitor la revendicarea prevazuta la pct. 9, Ministerul Transporturilor si Infrasructurii va purta corespondenta necesara cu MAI, in vederea propunerii de modificare a legii 92 privind transportul local, prezentand si sustinand punctul de vedere al operatorilor de transport rutier - revenirea transportului public judetean in administrarea MTI - ARR, sustinuta de Regulamentul European, privind serviciul public de transport rutier si feroviar nr. 1370/2007.

afara ninge

azi 01.02.2010, ora 07.45, erau minus 2,5 grade. ninge cu fulgi mari la ora aceasta (09.45).

teo? 4 mil?

Pe blogul său, Şerban Huidu face dezvăluiri din culisele angajării lui Teo la Prima TV, precizând că aceasta ar fi încasat de acolo fabuloasa sumă de 4 milioane de euro, şi anunţă cum Cârcotaşii sunt cele mai populare vedete de televiziune, conform unui proiect pilot realizat de un institut independent de cercetare media-marketing. La rându-i, Teo îi dă replica pe blogul propriu: "Oare cifrele astea incredibile sunt cunoscute de şefii de la Prima?"

de florii

elena udrea

cupa de tenis

O POVESTE

Acu' douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns, la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa .
Deci am mers si-am batut la usa . " Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii '40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.

Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"
" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: " Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
" Oh, nu conteza" spuse ea. " Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori. ..
"Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea." Doctorul spune ca nu mai am mult timp..."
In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. "Pe ce ruta ati vrea sa merg?", am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa staau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
"Nimic" am zis eu.
" Dar trebuie si tu sa te intretii."
"Nu va faceti griji... sunt si alti pasageri" am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
" I-ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. " Multumesc."
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti...

Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete.
Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE
SIMTA!!!
Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa ne bucuram.
In fiecare dimineata cand deschid ochii, imi spun:" Ziua de azi este o zi speciala!"
Amintiti-va, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul rol pe care il jucam.
Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!
N-o sa ai parte de nici o surpriza in 10 zile daca o sa trimiti acest mesaj la alte 10 persoane.
Dar, s-ar putea sa ajuti lumea sa fie putin mai buna si mult mai intelegatoare prin simplu fapt ca-l trimiti mai departe.